Sfantul Ierarh Cuthbert

Sfantul Cuthbert este de departe cel mai iubit sfant al Angliei. Viata sa este aceea a unui calugar din Nordul Angliei, plin de har si complet daruit Domnului. De-a lungul vietii sale a cunoscut si increstinat regi, a fost vizitat de ingeri, a facut minuni, a condus una dintre cele mai mari si influente manastiri din Anglia secolului VII, s-a invrednicit de harul arhieriei (impotriva vointei sale, alegand in scurt timp sa se retraga din nou in pustia insulei sale) si, mai presus decat toate, a fost profund indragostit de nevointa vietii pustnicesti.

St Cuthbert icon 5

Aproape la fel de impresionant este faptul ca Sfantul Bede Venerabilul, de la care stim cele mai multe detalii din viata Sfantului Cuthbert, a putut strange aceste informatii de la oameni care l-au cunoscut personal pe Sfant, la mai putin de o generatie distanta. O descriere completa vietii se gaseste in ‘Istoria Bisericeasca’ a Sfantului Bede; in cele ce urmeaza, am inclus numai acele detalii biografice care ma ating pe mine, personal.

31 August 651

Cu mult timp inainte de a se calugari, Sfantul Cuthbert isi facuse un obicei din a se ruga pe timpul noptii, cand toti ceilalti se odihneau. De mare folos i-a fost si dragostea pe care o simtea fata de animalele salbatice, astfel ca, in loc de teama, apropierea lor il intarea in rugaciune. Intr-o astfel de noapte, pe 31 august 651, pe cand Sfantul se ruga singur, a vazut o pogorare de lumina din ceruri si cete de ingeri lasandu-se peste pamant si ridicand cu ei spre cer un suflet omenesc. Inspaimantat si plin de uimire, Cuthbert si-a trezit prietenii, ingrijtori de animale ca si el. Impreuna, au ramas in rugaciune pana in dimineata, cand i-a ajung vestea mortii Sfantului Aidan, episcopul din Lindisfarne.

st_aidan_mss

Calugar la Manastirile din Melrose si Ripon

Sfantul Cuthbert a decis sa se retraga la manastirea Melrose (acum pe teritoriul Scotiei), atras de renumele unuia dintre duhovnicii manastirii, parintele Boisil. Ca semn de binecuvantare, Dumnezeu a randuit ca primul om pe care l-a intalnit Cuthbert in manastire sa fie chiar parintele Boisil; acesta il astepta la poarta manastirii si, cand l-a vazut apropiindu-se, le-a spus celorlalti frati ‘iata robul Domnului!’

Viata Sfantului Cuthbert la Melrose nu a fost usoara. In anii aceia, Anglia este rupta intre doua forme de Crestinism. Pe de o parte, influenta Crestinismul catolic era tot mai puternica, avansand din sudul tarii, odata cu Imperiul Roman. De cealalta parte, se pastra inca vechiul Crestinim Celtic, introdus in Anglia prin Nordul tarii, de catre calugarii irlandezi.

Calugarii din Melrose si Ripon (doua manastiri-surori) apartineau Crestinismului Celtic, foarte apropiat de Crestinismul Ortodox. Ca urmare, monahii din Ripon au fost dati afara din manastirea lor in anul 661, fiind fortati sa se retraga in manastirea-sora din Melrose. Toate aceste controverse si lupte bisericesti l-au indepartat si mai mult pe tanarul Cuthbert de viata insitutionala a Bisericii; in schimb, sfantul s-a dedicat complet rugaciunii personale si a inceput sa se retraga tot mai mult in sine insusi.

La Rugaciune in Marea Nordului

Pentru o vreme, viata manastirii l-a tinut inca legat de comunitate si de oamenii din zona. Cand avea numai 30 de ani, Cuthbert a fost numit duhovnicul manastirii, preluand ascultarea de la parintele sau, Boisil. Dragostea sa de singuratate si rugaciune nu a devenit o piedica in calea iubirii pentru oameni, ci din contra. Anii aceia, o epidemie de ciuma a facut ravagii printre oamenii simpli is saraci din Nordul Angliei. In loc sa se retraga si sa-si apere sanatatea, Cuthbert a pornit intr-o succesiune de pelerinaje prin zona, pentru a ii intari pe oameni si a ii intoarce de la practicile pagane care renasc intotdeauna in perioadele grele. Astfel a ajuns sfantul, fie mergand pe jos, fie calare, pana in cele mai izolate asezari umane ale Northumberland.

St Cuthbert icon 4

Una dintre cele mai frumoase amintiri despre Sfantul Cuthbert este legata de acesti ani petrecuti in manastire: in timp, fratii manastirii au observat ca Sfantul Cuthbert are obiceiul de a iesi din manastire pe timp de noapte si a se intoarce numai catre dimineata, inainte ca ceilalti parinti sa se trezeasca. Ingrijorati pentru fratele lor, parintii au ales un frate care sa il urmareasca pe Sfant, ca sa afle unde merge noapte de noapte si ce face in tot acel timp. Aceasta neincredere a fratilor a fost ingaduita de Dumnezeu pentru ca noi, dupa secole intregi, sa aflam, de asemenea, ce putere de rugaciune si ce credinta avea Sfantul. Urmarit de la distanta de fratele care primise aceasta ascultare, Cuthbert a iesit noaptea din manastire si s-a indreptat catre tarmul Marii Nordului. Odata ajuns pe tarm, s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci si a inceput sa inainteze in apele intunecate ale marii. Speriat, fratele care il urmarea abia s-a abtinut sa nu sara sa il scoata din ape. Sfantul a mers inainte pana cand marea i-a ajuns la nivelul umerilor, iar valurile ii acopereau fata – asa si-a petrecut intreaga noapte, in rugaciune, ingropat in apele Marii Nordului pana la gat, abia respirand din cauza valurilor si a frigului, in intunericul noptii.

Abia catre dimineata, cand au aparut primele semne ale zilei, Sfantul a iesit din Mare si s-a prabusit pe tarm. Din ape l-au urmat cateva foci, care s-au lipit de trupul Sfantului si nu s-au miscat minute in sir, uscandu-l si incalzindu-l cu blana lor. Cand Sfantul si-a recapatat puterea, s-a ridicat, a binecuvantat animalele si apa Marii, s-a insemnat din nou cu semnul Sfineti Cruci si s-a intors in manastire, insainte ca ceilalti calugari sa se trezeasca.

Multe alte minuni s-au pastrat din viata Sfantului; deseori, aceste lucrari de sfintenie au de a face cu animalele salbatice, cu pasarile cerului sau cu apele Marii Nordului. Sfantul Cuthbert este printre primii si cei mai insemnati iubitori ai lumii zidite, in care recunostea frumusetea Creatiei lui Dumnezeu si de care a stiut sa se foloseasca in sensul sfatului dumnezeiesc: nu pentru a exploata lumea, ci pentru a se folosi de lume pentru a-si lucra mantuirea. Spre deosebire de majoritatea sfintilor asceti, Cuthbert nu arata nici un fel de ura fata de lumea zidita; din comportamentul lui, se desprinde mai degraba un sentiment de unitate, de compasiune pentru lume, iar rugaciunea sa nu este niciodata impotriva lumii, ci pentru mantuirea intregii zidiri.

St Cuthbert Icon 2

Lindisfarne

In 664, prin Sinodul de la Whiby, Biserica Britaniei a luat decizia definitiva de a trece de la Crestinismul local (foarte apropiat de ce inseamna Crestinismul Ortodox) la Crestinismul de tip Roman. Dupa cum era de asteptat, decizia nu a fot primita cu bucurie de omare parte din Biserica, iar Sfantul Cuthbert a fost trimis la manastirea de pe insula Lindisfarne sa impace comunitatea de acolo si sa previna o ruptura in manastire.

 

Lindisfarne Priory

De la bun inceput, Sfantul Cuthbert nu s-a comportat ca un staret tipic; fiind in mod natural impotriva oricarei manifestari de autoritate sau putere, a preferat sa castige dragostea fratilor prin rabdare si exmplu personal. Cand discutiile din adunarea monahala deveneau neplacute, noul staret prefera sa se ridice in tacere din scaunul sau si sa iasa din manastire, sa mearga inspre marea care ii era atat de draga si sa se roage. A doua zi, fara a se tulbura de discutiile aprinse, ii chema din nou pe frati si relua explicatiile de unde fusese intrerupt ziua anterioara, fara nici o mentiune la cuvintele grele sau la cei care il infruntasera.

Astfel, in timp, Sfantul i-a castigat de partea sa pe toti cei din manastire; se spune ca, mai mult decat puterea argumentelor sale, ceea ce i-a atras pe frati a fost tocmai dragostea lui pentru rugaciune, nevointa sa noapte de noapte si, in primul rand, dragostea pe care le-o arata la spovedanie. Sunt foarte multe aminitirile despre Sfant in timpul spovedaniei, despre dragostea cu care ii asculta pe frati, despre cum incepea el sa planga pentru pacatele celui din fata lui si despre rabdarea fara capat cu care ii astepta pe toti sa puna inceputul cel bun.

 

Pustnicul din Insulele Farnes

Insa, asa cum am spuns la inceput, Sfantul Cuthbert nu a simtit niciodata chemarea spre o functie de conducere, asa ca, in anul 676, la varsta de 41 de ani, s-a retras in sfarsit la viata de pustnicie dupa care ii tanjea sufletul. Pentru asta, a infiintat o mica pustnicie pe Insulele Farnes, care erau si atunci, ca si acum, complet nelocuite.

St Cuthbert Isle

Calugarii din Manastire au pastrat in scris multe amanunte din viata Sfantului Cuthbert. Aici, pe mica sa insula in Marea Nordului, Sfantul si-a gasit linistea pe care a cautat-o intreaga sa viata. Aici a fost luptat de demonii marilor si a pustiei, dar tot aici a fost binecuvantat cu prezenta lui Dumnezeu, Care l-a aparat de toata rautatea si l-a ajutat sa reziste ispitelor.

Cuthbert Icon 1

Sfantul Cuthbert avea o mare dragoste pentru animale si pasari, poate si pentru ca erau singurii sai vizitatori. Insulele Farne au devenit prima ‘rezervatie’ naturala a lumii, pentru ca Sfantul a oprit pe toti fiii sai duhovnicesti si pe toti cei care aveau evlavie la el sa ucida pasarile din zona. Pana in ziua de astazi, insulele sale au statut de rezervatie si sunt populate de mari colonii de pasari rare care isi fac cuiburile aici.

Un Episcop Sfant

In anul 684, cand implinea 50 de ani, cea mai mare frica a sfantului Cuthbert s-a implinit. Ani de zile refuzase sa fie hirotonit episcop, insa – in acel an – insusi Regele Northumbriei, impreuna cu o mare delegatie a Bisericii si a Curtii Regale s-au urcat in barci si au acostat pe insula Sfantului. Obisnuit cu ascultarea si pentru ca nu stia sa refuze nimic, Sfantul a acceptat episcopia. Chemarea sa era, insa, aceea a unui pusnic, asa ca nu a rezistat decat doi ani in tumultul vietii bisericesti, dupa care a abandonat totul si s-a intors acolo unde il chema inima, pe mica si pustia lui insula, ca sa isi petreaca ultimii ani singur cu Dumnezeu, in mijlocul marii.

Trecerea la Domnul si Povestea Sfintelor sale Moaste

Aici, pe insula unde si-a petrecut anii cei mai bogati duhovniceste, a trecut la Domnul pe 20 martie 687. Domnul i-a daruit binecuvantarea de a isi putea revedea fratii calugari inainte de moarte, astfel incat sa ii poata sfatui si imbarbata. Probabil ca, in Duh, Sfantul stia ca ani grei se vor abate peste manastirile Celte. In curand, aceleasi triburi de Vikingi care vor distruge manastirile din Insulele Scotiei se vor napusti si asupra Northumbriei si vor distruge totul in calea lor.

In 875, cand atacurile se intetisera si erau tot mai dure si mai sangeroase, calugarii din Manastirea de pe Lindisfarne au luat moastele Sfantului si au pornit intr-un pererinaj care adurat cateva generatii, cautand un loc sigur pentru a le adaposti. Doua secole mai tarziu, acest pelerinaj al Sfintelor Moaste s-a incheiat la Durham. Aici s-a construit, in cinstea Sfantului, una dintre cele mai mari si mai frumoase Catedrala din Marea Britanie, unde sunt adapostite moastele a trei Sfinti ortodocsi: Sfantul Cuthbert, Sfantul Bede Venerabilul si Sfantul Oswald.

St Cuthbert Shrine

Surse (text & fotografii): http://www.saintcuthbert.net, http://www.aidanharticons.com, http://www.stpaulschurchjarrow.com, http://www.bbc.co.uk, http://www.english-heritage.org.uk

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s